Decât o Dubă este un business inedit, care pune la dispoziția organizatorilor de evenimente de orice fel 10 dube Citroen HY cu caroserii diferite. Acestea pot fi personalizate în orice fel pentru diverse tipuri de activări, fie că e vorba de un street food truck, un pupitru neconvențional, un pop-up bar chic sau orice altceva. Despre afacerea pe care a pus-o (la propriu) pe roate, ne-a povestit mai multe Vițalariu Alexandru.

Cum a apărut Decât o Dubă? Cine sunt oamenii din spatele acestui business și cum ați ajuns la acest concept?

Începutul acestui proiect este puțin învăluit în mister – se zice că la un moment dat, oamenii din creație au un trigger după un anumit timp de activitate și se apucă de câte un (alt) hobby. Cred că așa am ajuns și eu în acest peisaj al schimbărilor și, de undeva din trecut (mai degrabă din influența filmelor cu Louis de Funès cu care am copilărit), mi s-a pus pata pe acest model de dube.

Venind din zona unei agenții de creație pe care am dezvoltat-o, proiectul s-a transformat destul de repede dintr-o achiziție sentimentală într-un proiect de BTL pentru brandurile cu care colaboram la acea vreme (acum că scriu aceste rânduri, îmi dau seama că lucrurile au decurs cumva pe baza unui fir logic, dar la acel moment, totul se desfășura cu rapiditate, într-un tărâm al tinichigiilor, pregătitorilor de vopsit și vopsitorilor – cu alte cuvinte, intram în zona de restaurare auto).

Nevoile acestui business diferă de la zi la zi, de la a face curățenie pre/post event, până la a demonta/reface mobilier, key account sau financiar. Deocamdată, m-am încadrat destul de bine pentru toate pozițiile deschise, așa că m-am hotărât să le iau pe toate.

Spune-ne un lucru mai puțin știut despre Decât o Dubă.

Un lucru mai puțin știut… este că în fiecare zi de sezon te așteaptă câte o provocare. Fie un client care are nevoie de mai mult mobilier în dubă, fie deloc, fie cu 2 frigidere în loc de unul, fie de o colantare integrală, fie la București sau în altă țară. Oricât de pregătit aș fi după toate aceste sezoane de evenimente, mereu mă surprinde câte ceva. A, da, și mai mai sunt și telefoanele celor care vor să transporte marfă cu aceste dube, pentru că evident că nu citesc nimic din anunțul de rental și vor să se plimbe cu ele prin oraș crezând că sunt dube noi. A, și mai este și aspectul financiar, unde toată lumea crede că este un sport destul de ieftin, și fraților, credeți-mă, nu este…

Povestiți-ne un pic despre dubele voastre – câte aveți, cum le-ați găsit, cât este de greu să recondiționezi și să adaptezi un astfel de vehicul etc.

Aici putem să povestim cam 10 zile – 10 zile pentru că au ajuns să fie 10 dube în total (mă rog, 9 și jumătate, pentru că ultima este în facere sau în chinurile facerii).

Galben – Povestea debutează cu cea mai ruginită dubă din întreg universul, undeva văzută pe internet la vânzare pe lângă București. Dubă pe care am văzut-o, am luat-o și am adus-o la Brașov.

Magenta – luată de la București, oameni super faini, am făcut click din prima.

Albastră – luată din Franța, plecat cu taică-miu după ea ca niște mari connaisseur-ii lui pește, văzută la Edmond din Bessay-sur-Allier și testată pe viu. Ce a însemnat asta? M-am pus la volan, nici auzisem vreodată un motor mergând, nu știam care e poziția vitezelor la schimbătorul de viteze, dar am insistat și am reușit.

Verde – luată tot din Franța în stare excelentă, mașină care pornește și astăzi ca un ceas elvețian cu influențe balcanice.

Primul pick-up – luată din flota Marinei Franceze, tot din Franța – pornită de Răzvan la Brașov într-o seara foarte răcoroasă, dar sărbătorită cu multă șampanie

Turcoaz – cumpărată cu un prieten din Polonia, ajunsă aici după multe peripeții.

Portocalie – cumpărată pentru că o vândusem pe cea Turcoaz în Franța, dar care mai apoi a revenit tot la mine – ce să facem, Alexandre…

Albă – adică o fostă frigo care era foarte aproape să se rupă când a fost dată jos de pe platformă în România.

Pickup 2 – luată pentru că era foarte ieftină, dar proprietarul voia plata doar „en especes”, așa că am trimis banii prin transportator, care acesta nu a mai plecat după ea nici în ziua de astăzi, retrimis transportator și ajunsă cu succes la Brașov

Duba 10 (pentru că încă nu știu culoarea) – luată de la Alex din București, care o pregătea ușor ușor să fie dusă la fier vechi.

Cât de greu a fost să ajungeți în atenția organizatorilor de evenimente și care au fost cele mai ciudate cerințe?

Cred că norocul a fost cel care a stabilit ca aceste dube să urmeze acest parcurs. Da, acest curent de food truck a ajuns destul de târziu la noi, iar cel de food truck rental și mai târziu, dar cu toate acestea, pot să confirm faptul că uneori, în viață, ai nevoie de omul potrivit la locul potrivit (și aici mă refer la oamenii super faini de la care am luat duba Magenta, organizatori ai Summer Well).

Citeste întreg interviul AICI

Interviu de GRUIA DRAGOMIR